Revista online de arta si design

Casa traditionala saseasca intr-o varianta contemporana

Putine dintre casele sasesti de altadata au tinut piept istoriei si le regasim astazi in stare avansata de degradare. Descoperim o lume stinsa, un cartilagiu armonios de forme arhetipale, partial mimate, imbinate cu dibacia unitara a comunitatiilor sasesti, intr-o prezenta naturala de vis. Aceasta situatie greu reversibila se datoreaza, in primul rand, modificarilor demografice dramatice din ultimele decenii.

Proiectul de fata isi propune sa reinvie arhetipul casei sasesti, consacrata in casa de tip francon tri-celular cu pinion tesit, curte acoperita de o pergola de vita de vie, cu sarpanta despicata, volume si spatii sculptate organic din simpla necesitate. Situata intr-un sat sasesc, de vale, locuinta se adapteaza , insa, unui stil de viata contemporan, cu un living extensibil, birou si biblioteca pe 2 niveluri, bucatarie deschisa spre terasa-pergola cu rol de loc de sueta sau reuniuni. Viziunea. Biblioteca de la etaj comunica discret cu strada si culmile impadurite din zare printr-un mare perete vitrat. Dormitoarele ocupa zonele mai linistite ale mansardei si se deschid catre puncte cardinale diferite.

Inovatia casei sta sub semnul multi-functionalitatii spatiale, fara sa anuleze compozitia tricelulara, prin comunicarea reglabila a celulelor intre ele si continuitate spatiala pe verticala, de tip atrium. Astfel, aerul natural circula in toata casa. La partea superioasa, mai proeminenta, a sarpantei, greu vizibile din strada si curte au fost amplasate panouri photovoltaice, care continua si pe spatiile anexe, contribuind decisiv in iluminatul pe timp de noapte al casei si curtii. Se propune o anvelopanta cu termoizolatie eficienta, dar finisata cu tencuieli lise, in camp, culori pastelate, materiale mimetice (stucco). Vechea sura este reconvertita in atelier de lucru cu carport si garaj cu doua locuri. O casa eficienta si autonoma energetic, adaptata vremurilor actuale, desi, deloc departe de autonomia si ecologismul prototipului istoric.

Tratarea fatadei dinspre strada, tip panou cu penetratii de dimensiuni mici si poarta in zid, se integreaza formal prin proportii adecvate si comunicare redusa cu trotuarul. Ca inovatie a materialelor, se remarca panourile de lemn care reinterpreteaza „oblonul” si realizarea accesului pe parcela, printr-un decupaj de dimensiuni mari, cu poarta plianta. Traforul, situat deasupra, este realizat din plasa metalica intr-o maniera minimalista. O alta inovatie a casei o constituie, deci, identificarea elementului traditional si refabricarea lui intr-o maniera economa si familiara, in contextul contemporaneitatii.

Proiectul a fost realizat de Mihai V. Popa student la arhitectura, pe o parcela demolata, ocupata in trecut de o casa traditionala saseasca, din satul Daia, langa Sibiu, dupa indelungi cautari si analize la nivel de asezare, tipologii spatiale si formale.

Marea provocare a proiectului, dupa cum sustine autorul, a fost de a aduna intr-un conglomerat, caracteristicile arhetipale ale unei asemenea case si necesitatile unei familii contemporane, stabilite in mediul rural, nu departe de oras, formata din 4 membri, cu ambii parinti avand profesiuni liberale.